Lifestyle

Să stabilim niște limite, zic.

Written by: 7 Comments

Mă gândeam că ar fi cazul să pun pe foaie niște limite și un manual de bună purtare, că poate ne-am împrietenit cam mult și nu e cazul. Și apropos – hai să nu confundăm politețea cu flirtul. Știu că e rară dar poate ar fi frumos să o viralizam.

Treaba asta cu socializatul în mediul virtual începe să ia amploare, avem impresia că dacă ne știm de pe facebook putem să ne permitem diverse. Ei bine, nu. Nu putem. Nu știu alții ce share-uiesc dar vă spun ce postez eu : poze din vacanțe sau plimbări, chestii care țin de publicitate, toate articolele de pe blogul meu, ce îmi atrage atenția din blogurile altora, poze cu cățelul pentru că e plin facebook-ul de pisici, chestii pe care le consider funny, chestii mișto care mi se întâmplă sau chestii care mă enervează, perle ale prietenilor, chestii de interes sau ajutătoare din diverse domenii.

Ce vreau să spun este că facebook-ul meu conține chestii personale în măsura în care vreau EU să “dau din casă”. Dacă suntem prieteni virtuali sau dacă doar îmi cunoști activitatea, nu înseamnă că mă cunoști din trei postări. Înseamnă că îți poți face o idée legată de ce muzică ascult sau care sunt domeniile mele de interes.

Mi-ar plăcea tare mult să avem cu toții bun simț și cei șapte ani de acasă. Și mi-ar plăcea să nu ne permitem mai mult decât este cazul. Pentru că, dacă încerci să îmi invadezi spațiul personal (ăla pe care eu nu îl share-uiesc) și abuzezi de răbdarea și politețea mea, o să te rog frumos să pleci de bună voie. Unfriend-ul este la fel de necesar ca și friend-ul.

Sunt foarte mulți care mi-au transmis păreri legate de articolele de pe blog prin mesaje, pe facebook, pe mail sau în secțiunea de contact. Păreri în care mă felicitau, mă certau sau îmi spuneau părerile personale în raport cu diverse teme. Le-am răspuns tuturor pentru că așa mi se pare normal și frumos. Au fost multe persoane care m-au întrebat de job-uri sau de alte oportunități legate de domeniile sau grupurile în care activez. Pe cine am putut ajuta, am ajutat cu mare drag. Și o voi face în continuare în măsura în care pot.

Știi unde trag linie? La viața personală. Dacă tu ai impresia că după ce ai citit două articole și mi-ai dat cinci like-uri la poze, mă poți chestiona legat de statutul meu personal, ei bine, nu suntem gând la gând. Chestii de genul “nu cred că ești într-o relație pentru că nu ți-ai pus pe facebook” sau “spui și tu așa pentru că nu ai chef să vorbești cu mine” nu sunt foarte pe placul meu. Dacă nu am poze în costum de baie nu înseamnă că nu am văzut marea niciodată. Dacă nu mi-am pus status “In a relationship with X” și CNP-ul omului, nu înseamnă că nu există. Sau că nu am sau avut nicio relație în cei 31 de ani. Înseamnă că anumite lucruri le consider intime și nu doresc să le împărtășesc cu lumea virtuală. Dacă am 300 de poze cu cea mai bună prietenă nu înseamnă că suntem pe invers. Înseamnă că este prietena mea cea mai bună și este foarte prezentă în viață mea. Cu toate că ar fi o idée să îmi pun “in a relationship” cu ea că poate atunci se mai liniștește lumea.

Eu cred că e destul de simplu de înțeles. Postez ce vreau eu și nu am nevoie de justificări în fața nimănui. Și fiecare e liber să creadă ce vrea. Și putem fi prieteni în viață sau pe facebook, sau putem să nu fim. Sunt ok ambele variante.

Pentru că intimitatea (anumitor chestii pe care eu le consider personale) contează pentru mine. De aia, nici atunci când postez “din perlele prietenilor” nu dau nume. Pentru că este vorba de intimitatea lor și nu îmi permit. Și ar fi frumos să știm care sunt limitele și care este “relatia” dintre noi înainte să ne permitem câte ceva.

De asemenea, dacă ai mei părinți nu mă bat la cap să-mi pun verigheta pe deget sau să fac un copil, nu înțeleg de ce de f… macină pe tine grija. Poate vreau să trăiesc în concubinaj până la 60 de ani. Te afectează? Nu înțeleg de ce. Nu vrei mai bine să mă întrebi cum ai putea ajuta niște copii bolnavi de leucemie cu o donație de 20 de lei? Uite, poți citi aici despre cum să te implici în a salva o viață.

Repet, faptul că răspund politicos tuturor, nu înseamnă că o să vorbim zilnic și pe durată nedeterminată. Am un job full time, am proiecte după job, am de ajuns seara acasă și timpul meu este alocat. Faptul că îmi fac timp să răspund mesajelor, nu înseamnă că ai dreptul să întreci niște limite. Prietenia pe facebook nu înseamnă că suntem prieteni și nici confidenți.

Hai să nu abuzăm de bunul meu simț pentru că dacă schimb placa o să spui că sunt rea. Sau fițoasă. Sau cine știe. Hai să nu comentăm vulgar pe peretele meu. Pentru că există și delete și unfriend și block. Hai să nu avem chef de dat mesaje la 11 noaptea pentru ora aia este alocată planului personal. Și nici ai mei nu mă sună la ora aia. Avem și o viață în afara online-ului.

Mi-aș dori să se înțeleagă corect ceea ce spun. Hai să ne stabilim niște limite de bun simț și decență pentru că facebook este o anexă a casei mele și tare mi-aș dori să o mențin curată și decentă. Iar tu , oricine ai fi, ești liber să stai sau să pleci. Ai venit de bună voie și virtual. Poți pleca la fel. Dacă vrei să rămâi, te rog să ai bun simț .

Mulțumesc.

p.s. biletul din poză l-am lăsat pe parbrizul unui nesimțit care a stat parcat in fața casei mele, pe locul meu de parcare, aproape o săptămână. și eu, înainte de toate, sunt de treabă.