Pentru că în pandemia asta am recuperat filmele nevăzute, cărțile necitite și podcasturile neascultate, am descoperit din fiecare câte ceva ce fix am simțit nevoia să dau mai reparte. Și pentru că nu vreau să-mi spamez wall-ul și nici să fac zeci de story-uri, am zis că e cazul să fac un text cu recomandări. Sunt ferm convinsă că nu va fi săptămânal. Însă va fi, cu siguranță, de fiecare dată când descopăr ceva mult mai deosebit decât tot bombardamentul informațional din fiecare zi.
Film.
Am văzut Outlander pe Netflix. De ce mi-a plăcut atât de mult încât să scriu despre el? Pentru că îmi plac poveștile de dragoste și filmele despre război. Ei bine, serialul ăsta, pe lângă răscoale, crime (bătăliile dintre englezi și scoțieni), violuri, sadici, pedepse cu moartea și mult sadism (știu,mă repet, dar chiar e un sadic pe acolo) m-a făcut să mă îndrăgostesc de relația actorilor principali. Nici nu mai spun că amândoi sunt frumoși de pică! După mine, ceea ce au ei este cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am văzut-o vreodată în vreun film/serial. De ce? Pentru că nu e o poveste toxică, culmea! Este o poveste în care amadoi sunt sinceri, fideli și, la propriu, sunt în stare să își dea viața unul pentru celălalt. Pentru că trec prin orice împreună și fac echipă. Pentru că fiecare îl pune pe celălalt mai presus de orice. Pentru că trec peste toate situațiile groaznice și se păstrează unul pe altul. Pentru că fac mult sex și în ochii fiecăruia celălalt este la fel de frumos, atractiv și pasional ca în prima zi. Trailerul AICI.
Agents of chaos pe HBOgo. Doamne ajută, că au reparat oamenii ăștia aplicația și pot să o folosesc și eu ca lumea, după o grămadă de timp în care am plătit de pomană. Agents of chaos este o miniserie de două episoade, fiecare a câte două ore. Vorbește despre infiltrarea rușilor în alegerile prezidențiale din SUA de acum patru ani. Să zicem doar că sunt foarte pasionată de ceea ce înseamnă propaganda și strategiile rușilor în online. Mai ales în social media. Este foarte bine făcut. Mi-a plăcut mult. Trailerul AICI.
Tot pe HBOgo – Fake Famous. Un documentar despre nebunia faimei și a influensărelii. Despre goana după like-rui, după celebritate, despre falsitate, despre cumpărat de followeri, dar mai ales despre cum poți să fabrici niște vedete pentru că oamenii sunt atât de disperați după glamorous încât nu au cum să vadă realitatea. Mi-a plăcut că oamenii au explicat foarte bine diferența între celebritate pentru că ai avut niște realizări în viață și celebritate pentru că ai poze frumi pe net, dar nu te pricepi la nimic altceva. Trailerul AICI.
Carte.
Am citit mult anul trecut. Am și pozat, am și pus pe facebook și Instagram. Am mai și recomandat în privat. Dar nu cred să fi scris foarte mult despre vreo carte anume. Ei bine, trebuie să vă spun de “Măștile fricii – Camelia Cavadia”. A fost una din cărțile cumpărate din instinct și după copertă. Mi s-a părut că sună a carte de psihologie (și deh, sunt colecționară de din astea). N-a fost. Este roman. Este un roman greu, despre violența în familie, despre chinurile îndurate de copii într-o familie în care tatăl era, puțin spus, violent, iar mama încetase să se mai “bage”pentru ei. Și mai ales este despre cum te afectează și cum se manifestă traumele și frica pe tot parcursul vieții. Nu este prima carte pe care o citesc pe subiectul acesta și nu o să fie nici ultima. Mi-e și frică să o recomand. De ce scriu despre ea? Pentru că a fost pentru prima dată în viața mea când o carte a dat cu mine de pământ. Știți cum de obicei cărțile au “greul”la final? Ei bine, Măștile fricii începe cu greul. Începe atât de puternic încât, și nu mi-e frică să recunosc, în primele 25 de pagini am plâns șiroaie. Și repet, este prima dată în viață când o carte scoate așa ceva de la mine. M-a durut fizic fiecare cuvânt din cartea aia, am vizualizat tot, am plâns cu spume în seara în care am început-o și n-am putut să continui mai mult de 50 de pagini. În următoarea zi am fost ok să o citesc; cumva tot greul trecuse și parcă eram mulțumită să o pot citi în continuare, cu inima mai ușoară. Ce voiam să spun? Ca scriitor mi se pare că trebuie să ai un dar de pe altă planetă să poți scoate asemenea feelinguri de la un cititor. Am căutat-o pe autoare. Am văzut că a fost PR la Pro și la Antenă și mai are două cărți scoase. O să le iau și pe acelea. De aia zic, mi-e și frică să o recomand, pentru că este o carte foarte grea, dar sunt ferm convinsă că va rămâne în mine tot feelingul pe care l-am avut citind-o.
Podcast.
Luna asta, la facebook memories mi-a apărut o postare de acum doi ani. Scriam așa “am încercat, dar nu pot în ruptul capului să ascult podcasturi”. Ei bine, ia ghiciți cine e fan podcast-uri acum? Bineînțeles că subsemnata. Bine, și cu podcasturile a fost la fel ca și cu orice alt lucru din viața mea. Nu-mi place să grăbesc lucrurile. Dacă ne sincronizăm, bine. Dacă nu, să nu insistăm!
Mind architect by Paul Olteanu (Spotify) – este cea mai nouă descoperire și mi-a creat dependență. Este un podcast ce explică pe înțelesul tuturor neuroștiința și care e legătura dintre creier și nervii noștri, iubire, pandemie, oameni de pe stradă, certuri în cuplu. Tot. I love it!
Tot cu Paul Olteanu mi-au plăcut mult podcasturile lui Buhnici (de fapt așa l-am și descoperit). Cum să îți rescrii mintea – link AICI. Cum te sabotează mintea ta – link AICI.
Și dacă tot am vorbit de Buhnici, mi-au rămas la suflet și podcasturile lui cu domnul profesor Dumitru Borțun, care, de fiecare dată când îl ascult, mă face să îmi doresc să fiu iar studentă. Cum rezistăm la prostie și manipulare – link AICI. De ce gândim diferit – link AICI.
Bonus, canalul de documentare de la Deutsche Welle, unde găsiți tot felul de documentare pe politică, food, social, travel, sănătate și absolut tot ce mai vreți. Link AICI.
Momentan atât, ca să mai avem ce vorbi și data viitoare. Care nu știu când va fi. Vedem. Dacă aveți recomandări de diverse, dați cu comentariul. Că așa e frumos, să ne creștem unii pe alții. Thanks and hugs!
