Opinie

Câteodată mi-ar plăcea să fiu proastă. Proastă și ignorantă

Written by: 7 Comments

andra nistor

Câteodată mi-ar plăcea să fiu proastă. Proastă și ignorantă. Ar fi greu doar pentru alții. Câteodată mi-ar plăcea să n-am pic de empatie. Bine, să fie puțină, acolo, la limita la care să nu ajung psihopată. Pentru că e greu. Și doare. Plâng pentru multe și le simt pe toate. Gândesc prea mult și asta mă obosește.

Ce trăim indirect zilele astea este ceva ce ar fi trebuit să se termine odată pentru totdeauna acum 77 de ani. Oameni de pe o planetă întreagă ies în stradă să protesteze împotriva unui psihopat notoriu care (momentan) nu poate fi oprit de nicio altă putere de pe planeta asta. Îmi adus aminte de acum jdeani când am mers cu tata la poliție să depun o plângere asupra unui psihopat care mă urmărea/hărțuia de câțiva ani și ne-au zis că „dacă nu v-a făcut nimic nu avem ce să îi facem”. Omul a fost adus la secție și lăsat acăsică. Drept urmare, cu bucurie, a continuat să facă aceleași lucruri – urmărit, amenințat, tot tacâmul, încă niște ani. S-a oprit niște ani și a revenit când mi-am făcut blog. Frumos, nu? Multă siguranță și încredere.

Cam așa și cu Putin. Inițial n-a făcut. Apoi a făcut. Apoi a făcut ce n-ar trebui să fie lăsat să facă nimeni pe pământul ăsta. E oribil că există astfel de oameni pe pământ și e greu pentru restul. Mi-e absolut imposibil să înțeleg de ce sunt lăsați liberi. De ce nu este stârpit răul de la primele semne? De ce nu se iau măsuri de prevenție și ajungem să tratăm victime inocente ale unui război inutil? De ce suntem mereu singuri și trebuie să supraviețuim? De ce aș face un copil ca să-l aduc în lumea asta? De ce e care pe care în secolul în care avem mai mult decât ne-am putea dori? De ce oamenii din țara asta își rup de la gură de fiecare dată când e nevoie de o ambulanță, un spital, o pâine, încălțăminte pentru copiii din zone defavorizate, cărți în sate, lemne de foc, pături pentru sinistrați? De ce suntem conduși de incapabili agramați pe care ii doare în cur de noi, ăștia de mergem la muncă și ne plătim taxele? De ce ne lăsăm conduși de penali, la propriu, ca niște capete plecate după ce s-a murit la revoluție? De ce le facem treaba în timp ce ei sunt la schi? De ce nu ii punem la muncă în folosul comunității?

Cum e posibil să existe genul ăsta de dezinformare pe care îl vedem clar în fața ochilor? Toate canalele rusești vorbesc despre exerciții în Ucraina, fac sondaje despre un președinte ireal, vorbesc despre cum ucrainenii se împușcă între ei și rușii sunt acolo să apere republicile. Iar Mihai Gâdea arată la Antena 3 imagini dintr-un joc video cu avioane și spune că de fapt sunt avioanele din Ucraina. Cum, dracului, există scursurile astea pe pământ și de ce există oameni care cred așa ceva?? Și când, naibii, o să ne fie mai bine și o să tragem toți la aceeași căruță?

Citesc tot ce îmi pică în mână. Îmi vine să plâng și să urlu în speranța proastă că s-ar deschide câțiva ochi. Îmi dau seama că suntem fucking alone in caz de ceva. Că cei care ar trebui să conducă țara sunt primii care ar fugi pe furiș. Și în timpul ăsta trebuie să mergem la muncă, să ne facem treaba, să ne luăm salariul cu care să ne plătim ratele crescute, facturile de 5 ori mai mari, taxele la statul care își lasă oamenii să ardă în spitale și cluburi, taxe letale. Timp în care e important să ai grijă și de sănătatea ta psihică în timp ce ajuți cum poți în jur pentru că sunt alții care nu au avut atâta noroc în viață ca tine. 

 

 

Photo by Антон Дмитриев on Unsplash