Am lăsat ce-i mai bun la urmă. Adică mașinile.

Chit că pe facebook s-a văzut mai mult că am mâncat, Cars&Roads este “the” tur auto în care vreo 15 oameni testează cele mai noi mașini apărute pe piață. De ce s-a văzut mostly că am mâncat? Pentru că turul ăsta nu e ceva ce în mod normal se întâmplă în industria auto. Adică să iei o mașină la test, să scrii cum a fost și aia e. Nuuu. Turul ăsta este despre luat mașinile și testat la drum lung, pe 2000 de km, pe drumurile patriei. Și dacă tot traversăm țara, ideea este să o și descoperim. Să-i vedem geografia, să găsim locuri frumoase de dat mai departe, să mâncăm bine. Basically o experiență completă, nu doar o apăsare de accelerație. 

Dacă ați ratat episoadele trecute, AICI am scris despre restaurantele la care am mâncat bine, AICI am scris despre niște super cazări descoperite prin țara noastră, iar AICI am scris despre Via Transilvanica, El Camino-ul românesc, la care am ajuns pe final de tur. 

Și acum să mă întorc și la mașinile testate, că poate v-ați săturat să mă vedeți mâncând sau vorbind despre mâncare. Apropos, ideile de mai jos sunt în funcție de feelingul pe care l-am avut cu fiecare mașină în parte, sunt părerile unui om căruia îi plac mașinile, dar nu este jurnalist auto și nici nu scrie tehnic, sunt ideile unui om care caută anumite lucruri când se uită la/conduce o mașină, sunt gândurile unui potențial cumpărător. Pentru păreri tehnice și avizate despre mașinile testate, vă recomand să citiți Autocritica. 

Am să încep cu topul meu. Care de fapt nici nu are cum să fie un top pentru că sunt game diferite de mașini și au și întrebuințări diferite. Am să spun că preferatele mele din tur au fost Lexus RX 500h, KIA Sportage PHEV și Subaru Forester e-Boxer. Comparație nu am cum să fac între ele, pentru că nu comparăm mere cu pere și nici mașini de 40.000 de euro cu mașini de 100.000 de euro, dar am să spun că pentru nevoile mele actuale, pentru ce vreau să facă și cum să se comporte, KIA Sportage PHEV este cea pe care aș da banii. 

KIA Sportage PHEV (GT Line) – modelul testat are un preț final de 51.973 de euro. Este un 1.6 Turbo (benzină), 256 CP și 350Nm. Spuneam că pentru nevoile mele actuale, este singura mașină pe care aș da banii în momentul acesta. Bine, de ce să mint, i-aș da și pe Lexus, dar n-am atâția. Sunt femeie, și în primul rând trebuie să-mi placă vizual. Și noul model de KIA are un design foarte atrăgător. E puțin agresivă, e îndrăzneață, e proporționată foarte corect. E o mașină după care întorci capul. Și interiorul este la fel de frumos ca exteriorul. Am remarcat din start consola dintr-o bucată și mi-a furat ochii. La drum mi-am dat seama nu doar că nu este obositoare, ci este chiar liniștitoare în comparație cu alte borduri pline de ecrane. Comenzile sunt la vedere și foarte intuitive. Ce am văzut la ea și a fost a very nice touch (bine, am stabilit deja că modelul dispune de toată tehnologia posibilă), au fost camerele din oglizi care se activează în momentul semnalizării. Astfel încât ai imagini live pe consolă pentru a exclude orice unghi mort. Sunt fan scaune sport și m-am bucurat de ele și pe echiparea acestui model. Din punctul meu de vedere, dacă nu ai scaunele potrivite dispar plăcerea și relaxarea la drum lung. Și aici nu facem rabat! Și nu în ultimul rând, KIA Sportage HPEV a fost o mașină cu care nu mi-a fost teamă să fac DN2D și să “mă dau” pe serpentine. S-a ținut perfect, a fost stabilă, silențioasă. Ca să nu mai zic că am scos și consum de 7.2 litri/100 km în ziua aia. Bine, hai să zic și singurul lucru care nu-mi place la ea. Sigla aia este ceva…bleah. Dar deh, nu poți să le ai pe toate în viață decât dacă sunt custom-made.

Lexus RX 500h (Sport Performance) – exact cum am scris și pe facebook. O simfonie de mașină! Dacă vă place muzica simfonică, ei bine, Lexus-ul acesta începe ca valsul lui Shostakovich și se termină ca furtuna lui Vivaldi. Iar dacă nu vă place muzica simfonică, dați un play pe youtube melodiilor și o să vă puteți imagina cum se simte mașina asta. Vorbim de un 2.4 Turbo (benzină) cu 371 CP și 551 Nm. Cea mai puternică, dar și cea mai scumpă mașină din tur. Este primul Lexus hybrid echipat cu motor termic turbo. Cu toate că inițial mi s-a părut un pic cam mare, m-am obișnuit repede cu dimensiunea, pentru că este un mastodont agil, cu accelerație rapidă și poate fi controlat lejer. Este o mașină confortabilă și precisă pe viraje; este o mașină în care te simți în siguranță. Exteriorul este ceva superb în ochii mei. Este simplu și impunător, dar nu in your face, așa. Este o mașină elegantă, după care întorci capul din instinct. Este o mașină premium pentru cei care nu vor ceva ce e pe toate drumurile. Iar interiorul este în aceeași notă. Simplu, perfect, elegant. Chiar sexy. Un fel de less is more, chiar dacă tehnologia pusă e de toți banii. Adică 100.100 euro. Recunosc că m-a supărat puțin tehnologia asta în câteva depășiri de biciclișți (la depășiri de auto nu s-a întâmplat) pentru că mi-a frânat de capul ei fix în timpul depășirii și am avut o discuție destul de serioasă între patru ochi. Probabil vede ciudat bicicliștii, sau nu-mi dau seama. Din ce am vorbit cu colegii de tur, pare că orice mașină are momentele ei de independență în viață, deci de aia e important să nu fim teribiliști și să ne asigurăm întotdeauna. Partea bună e că întotdeauna depășesc în deplină siguranță, deci nu a existat niciun pericol. Partea și mai bună e că dacă aș avea Lexus aș scoate opțiunea aia de pe ea. Doar că nu am Lexus și nici nu pare că voi avea prea curând o sută de mii în plus prin portofel.

Subaru Forester e-Boxer. Eu am spus mereu că îmi plac tancurile. Ce să fac? Acolo mă simt în siguranță. Iar Subaru Forester este un elefant masiv care probabil nu are în ce să se rupă. Recunosc că în prima zi am avut momente în care am vrut să mă dau jos și să-l împing. Dar asta pentru că am făcut greșeala să îl compar cu celelalte SUV-uri din tur. Total greșit. Pe Forester îl iei așa cum e, nu-l compari cu vreun SUV pe care ți l-ai lua să îl conduci în oraș. Pentru că NU este o mașină de oraș. Este un tanc zgomotos în care te împingi în accelerație ca să ajungi să mergi cu 80km/h. Și ajungi destul de greu. Dar după aia devine smooth și lejer. Și te simți protejat și în siguranță. Asta nu înseamnă că te angajezi în depășiri la fel cum ai face cu o mașină sport, chit că mod sport are și Subaru. Mi-ar fi plăcut să-l văd cum se comportă într-un mediu propice pentru 4×4, dar am prins drag de el și la drum întins. Modelul testat a fost un hybrid de 2.0 litri (benzină+electric) cu 150 CP și tracțiune integrală permanentă. Mi-a plăcut și designul, dar am stabilit deja că gusturile mele în materie de design exterior înseamnă tancuri și mastodonți cu linii fine. Interiorul este tipic Subaru, adică old time classic, mai găsim și butoane (că știu că mulți suspină după ele de când totul e cu touch). Ca să nu mai zic că totul mi s-a părut atât de normal la interior și potrivit Forester, încă nici nu am observant că e-Boxer (încă) avea CD player. Mi-au spus băieții și a trebuit să merg din nou la mașină să mă conving. 

Renault Austral mild-hybrid cu echiparea Techno Esprit Alpine. Australul a fost pentru mine o surpriză foarte plăcută vizual. Este un SUV de familie, cu linii foarte interesante care agață privirea, destul de masiv și cu un portbagaj în care stau lejer câteva trolere. Din punct de vedere estetic, nu am cum să nu spun că Renault Austral se prezintă bine și la exterior și la interior. Este și foarte multă tehnologie în el; de la Android Automotive, la benzile LED colorate și la reglajele electronice ale scaunelor. Doar că frumusețea nu a fost suficientă pentru mine. Am găsit destul de multe minusuri. Poate pentru alții sunt ok, însă, așa cum spuneam la începutul textului, pentru fiecare cumpărător de mașină contează anumite lucruri. Exceptând faptul că totul este aglomerat pe coloana de direcție (ștergătoare, volum, multimedia, de îmi mai trebuiau două mâini să dau muzica mai tare), cel mai mare minus pentru mine a fost stâlpul față stânga, care, nefiind dispus potrivit pentru un parbriz wide, mi-a restricționat destul de mult vizibilitatea in curbe strânse. Modelul testat, un 1.3 litri și 160CP, s-a descurcat bine, iar modul sport i-a dat un boost interesant, chit că, din punctul meu de vedere, cuplul nu a fost chiar senzațional. 

Mazda CX60 – cel mai mare SUV al mărcii care se găsește acum în Europa. Am să încep cu o declarație. Mazda a fost întotdeauna o mașină după care mi-au fugit ochii. Și chiar rămăsese printre finaliste anul trecut când am decis să-mi schimb mașina. CX60 este un model impozant, de aproape două tone. SUV-ul cu motor diesel, deloc mic, 3.3 litri turbo, 254 CP și 550Nm, mi s-a părut destul de zgomotos și rigid. Sincer, nu a fost deloc genul meu. Da, mașina este o frumusețe și la exterior și la interior. Este elegantă, cu linii simple și fine și te duce direct cu gândul la premium. Este o mașină impozantă și stabilă, care îți da iluzia de viteză. Însă, pentru gustul meu, este mult prea grea și greoaie. Sunt adepta mașinilor sport ușoare și agile. 

Suzuki S-Cross mild-hybrid. Cea mai accesibilă mașină a turului (25.560 euro). Modelul testat chiar a fost o mașină sprintenă, pentru că motorul de 1,4 litri turbo cu cei 129 CP pe o greutate de o tonă și puțin și-au făcut bine treaba. Mai ales dacă ai cutie manuală și îți poți demonstra și calitățile de șofer who can drive a stick. Este o mașină corectă care își merită banii. Este mașina aia pe care o cumperi fix pentru ce ai nevoie și nu doar pentru a întoarce capete prin oraș. Suzuki S-Cross este o mașină care se prezintă bine, este agilă și stabilă, și nu arată rău deloc. Merge bine pe drumuri neasfaltate, are tracțiune integrală și chiar e plăcută la condus. 

Mitsubishi ASX PHEV – după toate glumele cu “ăsta e un Renault Captur cu altă siglă”, pot spune că s-a stat bine în dreapta. Deh, ce să-i faci, a fost o zi scurtă și am decis să-l las pe Vasilescu să fie șofer pe toți km din dotare. Deci despre ASX nu am ce să vă spun, așa că mai bine citiți AICI, pe Autocritica, un raport complet după 9 zile și 2000 de km.  

poze de Bogdan Paraschiv și de la Ciprian Mihai.