Nu e niciun secret că sunt carnivoră. Mai puțin o lună pe an când organismul meu ia o pauză și atunci sunt pe fructe și legume all day. Am scris despre asta aici. Nu e niciun secret nici că fac parte din categoria oamenilor care trăiesc pentru a mânca și nu mănâcă pentru a trăi. Pentru mine, vorba reclamei – curcubeu pe cerul gurii – este fix bucuria pe care o simt papilele mele atunci când încerc o varietate de gusturi, (mai mult…)
De la chia la piftia.
De vreo zece zile sunt în pauză de fripturici așa că pozele mele de pe story cu papa bun nu numai că au scăzut în cantitate, ba s-au mai și transformat în verzituri. Motiv pentru care primesc o grămadă de mesaje simpatice în care my virtual friends mă întreabă dacă am pățit ceva, dacă sunt ok, dacă sunt bolnavă sau dacă e un “clipește de două ori dacă ai nevoie să fii salvată”. (mai mult…)
Lucrurile mici care au făcut diferența în pandemie.
Îmi scria cineva într-o seară pe facebook că are diverse lucruri pe care nu le poartă tocmai ca să nu se strice și mi-am adus aminte că într-adevăr, lucrul ăsta face parte din sechelele noastre, din obiceiurile anilor ‘80-‘90, din educația de atunci și, mai mult ca singur, din lipsurile noastre, ale tuturor. (mai mult…)
Sfaturi de bun simţ despre participarea la conferințe.
Am să încep cu mențiunea că eu sunt super fan conferințe. Încerc să ajung la cât mai multe pe domeniul în care activez, în fiecare an. Chit că merg destul de des şi informația s-ar putea să fie de multe ori asemănătoare, aud speakeri noi, mă uit la maniera de prezentare, la mimică, la tone of voice și încerc să iau ceea ce am nevoie de la fiecare în parte.
(mai mult…)Şi eu cred în puterea faptelor mici!
Cei care mă cunosc ştiu că sunt foarte vulnerabilă la poveştile triste. Mai ales dacă acestea implică bătrâni sau copii. Şi, mai greu decât atât, dacă implică bolnavi. Mie nu mi-e frică de multe lucruri în viaţa asta, dar la boală nici măcar nu vreau să mă gândesc. (mai mult…)
New York. City of everything.
În primul rând, ca să nu existe discuţii, eu nu ştiu să scriu despre vacanţe. Cred că este primul text scris după o vacanţă. Şi mă oftic foarte tare că nu am scris despre locurile în care am fost până acum. Pur şi simplu nu cred că ştiu să scriu despre travel. Aia e. Cât e mai jos, atât s-a putut. (mai mult…)
Legion Run şi limitările personale.
Acum două săptămâni eram la un eveniment şi la puţin timp după ce mă intersectez cu Bogdan, el îmi spune “dacă ai puţin timp săptămâna viitoare, hai să ne vedem la o cafea; vreau să mai stăm puţin de vorbă şi vreau să îţi dau ceva din partea Legion Run”. (mai mult…)
Am fost la cel mai mişto curs evăr! De condus defensiv.
So, în cazul în care cineva nu a fost pe facebook în ultimele zile, voiam să vă spun că am fost (bună, Zoso) şi mai ales cum a fost o zi la şcoală. De fapt, o zi la academie. Academia Titi Aur. (mai mult…)
Am stat pe scaunul ăla!
Îmi cer scuze fetei care m-a înlocuit. Îmi cer scuze pentru că atunci când m-a luat în braţe, mi-a fost greu să îi dau drumul. Şi îmi cer scuze pentru că atunci când am reuşit să plec nu m-am uitat la ea prin geam. Nu am putut. (mai mult…)
Desfiinţăm sau nu desfiinţăm recreaţiile?
Sunt sigură că, dacă sunteţi prezenţi pe facebook, săptămâna asta aţi dat peste hastagul #DesfiintatiRecreatiile şi v-aţi crucit.
Da, hastagul este pe bune. (mai mult…)
