Băi, mi-or spune mie unii “Heil” dimineața, dar am și eu un punct sensibil. Nu e la călcâi. E la all the little things. Nu la cele programate și nici la zile de sărbătoare ci la zile din alea neprogramate în care te trezesti cu un curier pe care nu-l astepți. (mai mult…)
Ești motivul pentru care…
Câteodată mă bucur că trăiesc în România pentru că am impresia că suntem mult mai evoluați decât americanii. Din punct de vedere al creierașului. Bine, dacă nu ar exista Vasluiul pe hartă poate aș fi și mai bucuroasă. Câteodată mă oftic grav că nu trăiesc în State. (mai mult…)
Am apucat să vă zic că mă mut?
Gata. M-am hotărât. Băi, eu nu sunt făcută să îndur frig și ploaie. Nu pot. Efectiv nu pot. Nu nene, eu m-am născut să zac pe o plajă, la soare, (mai mult…)
La mulți ani, femeie!
De 13 ani am o blondă și nu mi-e frică să o folosesc. E pure adrenaline, zăpăcită, zâmbăreață și foarte bitchy (văd că s-a mai domolit de la un timp) dar câteodatăăăăă scoate niște cuvinte de ne (mai mult…)
Azi mi-am trimis flori la birou. Jur!
Da, serios. Mi-am trimis flori la birou. Fix acum a venit curierul. Lalele. Da, îmi plac lalelele și floarea soarelui și zambilele și tuberozele. Așa că azi am primit (mai mult…)
Copil naiv venit la capitală
Lucrez de la 18 ani. Când am venit în București la facultate, nu prea aveam stare. Și nici nu prea mă mulțumeam cu alocația primită de la ai mei, așa că am zis că trebuie să mă apuc de ceva. Cu puțin ajutor din partea rudelor, m-am angajat secretară part time la o firmă. (mai mult…)
Întâi gramatica și apoi replica
Voiam de ceva timp să scriu asta. Voiam, da? Nu vroiam.
M-a mobilizat acum jurnalista mâncătoare de copii, Oana Stancu. (mai mult…)
Jurnalism și coloană vertebrală
Ieri mi-a atras atenția ceva ce rar se întâmplă să vezi. La prima vedere am zis că e ceva de la Academia Cațavencu sau TNR sau poate vreun gif funny ajuns viral. Dar nu. Era fix coperta 1 a Financial Times care avea scris un mare “fuck yourself” cu majuscule. Cu dedicație către HP. (mai mult…)
Ilegitim. În loc de interviu, o poveste.
Era să spun că vuiește online-ul despre Ilegitim. Dar nu. Vuiesc și radiourile și televiziunile și presa scrisă. Și mă mănâncă. Vreau să aflu ce e cu nebunia asta. Așa că îi rog pe protagoniști – Alina Grigore și Robi Urs – să strecoare o limonadă în programul ăsta încărcat al lor. Și printre interviuri, declarații, cursuri la școala de actorie Inlight și făcut bagaje pentru Berlin, ne-am așezat la o limonadă, două, trei…și-un ceai.
