Cu ce să încep? Cu ce să încep? Am fost aseară la Queen +Adam Lambert. Nu a fost un concert pe lista mea “de vazut” probabil pentru că era Queen + și vorba aia, nu era chiar Queen. Faptul că am ajuns aseară la concert a fost o supriză și pentru mine, (mai mult…)
Workdetox. Episodul 1. Terapia prin muzică.
După ce am scris articolul legat de epuizarea prin muncă, mi-am dat seama că suntem, din păcate, foarte mulți care nu știm să facem altceva în afară de muncă. Sau nu avem timp să facem altceva. Sau suntem prea obosiți să facem altceva. Sau nu ne interesează. (mai mult…)
Spuneți-mi Zâna Surprizelor
Dragii moșului, sau ai babei, după caz, că tot mă face bătrână un prieten, v-am zis că anul asta m-a pocnit revelația și mi-am propus să nu mai fiu workoholică și să încep să am grijă de hobby-urile mele cum ar fi – să învăț fotografie, să îmi cunosc orașul, să încep să îmi cunosc țara, să mă bucur de soare, de apusuri de locuri frumoase. (mai mult…)
O fiară cu vioară. Ara Malikian.
Uitasem de ceva timp de Sala Radio. Mi se părea că tot ce se întâmplă acolo este plictisitor, că acolo ajung doar spectacolele ce n-au avut loc în altă parte. Am redescoperit Sala Radio și m-am îndrăgostit de ea în momentul în care i-am cunoscut pe cei de la Twin Arts și am aflat de proiectul lor Jazz Night Out. (mai mult…)
Maroc nu este vacanță. Maroc este simțire.
M-am întors de o zi jumate și încă nu îmi dau seama ce s-a întâmplat în ultimele nouă zile. Sunt un om care a călătorit în Europa pentru că voia să vadă muzee, clădiri, să încerce mâncărurile altora, să facă shopping în marile orașe. De data asta am ales să merg în Maroc. (mai mult…)
Am apucat să vă zic că mă mut?
Gata. M-am hotărât. Băi, eu nu sunt făcută să îndur frig și ploaie. Nu pot. Efectiv nu pot. Nu nene, eu m-am născut să zac pe o plajă, la soare, (mai mult…)
Jurnalism și coloană vertebrală
Ieri mi-a atras atenția ceva ce rar se întâmplă să vezi. La prima vedere am zis că e ceva de la Academia Cațavencu sau TNR sau poate vreun gif funny ajuns viral. Dar nu. Era fix coperta 1 a Financial Times care avea scris un mare “fuck yourself” cu majuscule. Cu dedicație către HP. (mai mult…)
Ilegitim. În loc de interviu, o poveste.
Era să spun că vuiește online-ul despre Ilegitim. Dar nu. Vuiesc și radiourile și televiziunile și presa scrisă. Și mă mănâncă. Vreau să aflu ce e cu nebunia asta. Așa că îi rog pe protagoniști – Alina Grigore și Robi Urs – să strecoare o limonadă în programul ăsta încărcat al lor. Și printre interviuri, declarații, cursuri la școala de actorie Inlight și făcut bagaje pentru Berlin, ne-am așezat la o limonadă, două, trei…și-un ceai.
