În cazul în care atâta te duce capul, să pui întrebarea asta, părerea mea este că eşti almost a fucking retard, eşti aproape psihopat/ă, empatie zero, nu ai trecut tu sau cineva apropiat (mamă, fiică, soră) prin ceva de genul acesta şi nici nu ţi-aş dori, (mai mult…)
Ce se întâmplă când îi laşi pe alţii să te organizeze.
Ideea e simplă. Fiecare dintre noi se pricepe la ceva. Unii mai mult, alţii mai puţin. Eu mă pricep să organizez oameni – mai personal, mai profesional, mai business. Şi nu o spun eu. O spun cei care mă sună sau îmi dau mail şi mă roagă “să pun biciul” pe ei.
Ceea ce a trebuit să admit de curând a fost că… (mai mult…)
Despre Parkinson. Pe Instagram. Şi câteva cifre alarmante.
Recunosc că eu nu mă emoţionez sincer la orice lucru. Recunosc şi că există puţine lucruri care îmi fac pielea de găină. Majoritatea sunt din câteva categorii. Asta ca să nu mai vorbesc de campanii de publicitate.
Dar în momentul în care am văzut cum poate arăta şi ce îmi poate stârni o campanie de conştientizare a bolii Parkinson (mai mult…)
Strada 74. O poveste de dragoste şi o afacere cu artă la purtător.
Nu ştiu cum fac eu mereu, dar de fiecare dată când vreau să scriu despre un produs, uit să fac asta şi scriu despre poveste. Am mai declarat şi probabil că aşa va fi mereu, I’m a sucker for stories. (mai mult…)
Cum e să fii fată
Cum să încep? Cum să încep? Din punctul meu de vedere totul a început ca o joacă, cu o propunere primită de la Editura Univers. Nu ştiam exact ce să spun, iar eu când nu ştiu ce să spun, spun DA. Pe scurt, acum aproape două anotimpuri, am fost întrebată dacă aş vrea să scriu despre cum este să fiu fată. (mai mult…)
Caut femei care să ştie să tacă din gură.
Din categoria never say never, se pare că am ajuns în momentul ăla al vieţii mele în care îmi doresc să am câteva relaţii cu femei. Staţi aşa, nu vă impacientaţi că de data asta nu e ceea ce pare. (mai mult…)
Penibilul neasumării
Când eram în liceu încercam să par mai “cool” decât eram de fapt. Aveam câteva colege care erau combinate cu băieţi mai mari, care aveau maşina şi mergeau la club la Bucureşti. Ştiu că îmi povesteau că merg în Dumars şi alte cluburi cu denumiri de care chiar nu îmi mai aduc aminte. Mă întrebau dacă am fost, pentru că sunt nişte cluburi foarte mişto. (mai mult…)
Fiat 500 şi comunicarea din viaţa de zi cu zi
Acum câţiva ani după ce nu am mai avut maşină de muncă, am zis că e cazul să îmi iau şi eu maşina mea. Nu ştiu alte femei cum şi-au ales maşina, dar pe mine nu m-a interesat nimic altceva decât să fie nouă. Partea bună la maşinile de muncă (ce oricum erau second) e că se ocupă firma de carburant, revizii şi orice rezolvare în caz că pică ceva. (mai mult…)
